Mă uit de două seri la filmul ăsta și nu reușesc să-i dau de capăt. M-a atras titlul: aproape că intrasem și eu într-un soi de hibernare, sau de astenie de iarnă – nici nu știu cum să-i zic (noi nu vrem să fim genial, zicea cineva, noi vrem să fim trimbulinzi). Apoi vremea și-a revenit brusc, amăgindu-ne amiezile c-un iz de november summer, de ni se dezgheață sloiurile. N-am apucat să văd (de frig) prea multe filme franțuzești la FFF (Festivalul filmului francez) din Cluj, așa c-am zis să mă răzbun cu încă un Palme d’Or, și-am dat timpul înapoi c-un an.
Așa-m ajuns la Winter Sleep-ul lui Nuri Bilge Ceylan. Și-s încă tot în Anatolia și-n seara asta, sub impresia dialogurilor dintre Aydin și sora sa divorțată și cam arțăgoasă, Necla. Am ajuns aseară la sfâșietoarea, dar necesara (pentru el) limpezire a actorului cu soția sa, Nihal și m-am oprit. Nu mai aveam puterea să urmăresc răutatea din ochii frumoasei femei. La ce bun cuvintele, când norul pe care-l pot da ele la o parte, aduce furtuna? Încerc să mă uit mai departe în seara asta; cu toate că mă simt ca și cum aș ieși în ploaie, uitându-mă spre cer.
Un film frumos și până la urmă, dezamăgitor: „Soarta noastră infailibilă e să fim înșelați în tot ce încercăm”, se consolează (auto)romanticul Aydin. „Facem planuri geniale în fiecare dimineață și suntem proști toată ziua” 🙂 Aferim, boier Ceylan!
Filme care merită văzute 
Reblogged this on biblioteca de filme.
ApreciazăApreciază